Boilies cu multă aromă pentru pescuit vs. Boilies slab aromate

As începe acest articol, în care abordez subiectul cantității de aromă pentru pescuit folosită in boilies sau alte momeli, cu două fraze dintr-un alt articol în care răspundeam la întrebarea: Cum folosești atractanții Glug la boiliesuri pentru crap:

„Bună întrebare! …una la care vei primi răspunsuri diferite de la diverși oameni, pentru că fiecare are propria-i viziune în privința intensității aromei boiliesurilor pentru pescuitul la crap.

Personal, prefer ca boiliesurile mele să nu aibă un miros prea puternic, dar sunt de acord că s-au prins mulți pești cu momeli cu adevărat intens aromate.”

Un alt pescar a intervenit imediat spunând că el preferă să folosească boiliesurile care au fost lăsate la înmuiat în lichide nutritive și aromatice (atractanții Glug) timp de 6 luni. M-am bucurat că această replică a venit imediat pentru că, așa cum am spus, fiecare are propriile-i preferințe. De asemenea Spencer a menționat Boilie Dipurile, care sunt lichide aromatice mult mai puternic mirositore decât Bait Glug–urile.

Glug–ul va fi relativ plăcut pe limbă dumneavoastră în timp ce Dip–ul va fi prea puternic. Le-am asemuit cu un fresh de portocale versus un sirop concentrat de portocale. Ai putea mânca fără nicio problemă un desert la care s-a folosit fresh de portocale turnat peste, dar în niciun caz unul la care s-a folosit în aceeași cantitate siropul concentrat și nediluat. În cazul momelilor pentru cârlig, poți reuși folosind momeli cu adevărat puternic aromate deoarece peștii practic nu ajung niciodată să mănânce aceste momeli pentru cârlig sau firul de păr pentru că montura își va face treaba. Peștii practic nu ajung să le simtă gustul momelilor de la cârlig, ci doar mirosul.

Acest lucru m-a pus pe gânduri și am încercat să găsesc un motiv logic. Cu certitudine observam diferența și apoi mi-a picat fisa! Știu că nu este întotdeauna cazul, dar în general peștii mai mici sunt din „clasele mici”. După mulți ani în care am studiat crapii, am ajuns la concluzia că unele dintre simțurile lor nu se dezvoltă decât mai târziu când avansează în vârstă.

Cred că peștii mai tineri se hrănesc în special la semnale subacvatice puternice și datorită unor stimuli vizuali, în timp ce crapii mai mari și mai bătrâni dimpotrivă, sunt mult mai capabili să detecteze și cele mai mici semnale de hrană și adesea înoată peste o nadă subtilă, în timp ce cei mai tineri se înghesuie să mănânce momelile evidente.

Îmi amintesc că citeam cu ani în urmă ceva scris de Rod Hutchinson sau Kevin Clifford comentând despre crapii din lacul Redmire. În esența ei urmăreau pești hrănindu-se și profitând de avantajul oferit de un punct de observație aflat într-un copac, au nădit cu alimente de diverse culori. Concluzia a fost că peștii mai mici se repezeau asupra alimentele cu culori mai strălucitoare în timp ce peștii mai mari culegeau în general momelile cu culorile mai șterse, mai puțin stridente.

Acest lucru pentru mine indică faptul că peștii mici erau stimulați în a se hrăni de ceea ce vedeau, în timp ce peștii mai mari își foloseau alte simțuri dezvoltate ulterior.

Vă dă de gândit?

Boiliesurile pentru crap în care s-a folosit aromă de pescuit în exces poate că vă aduc mai mulți pești de-a lungul unui sezon,
însă sunt acești pești cei pe care sperați cu adevărat să-i prindeți?!

Comentariu scris de Ron Key, membru al echipei Quest Baits: Niciodată nu am fost adeptul folosirii glug–urilor și asta datorită acelor prime zile ale „revolutiei” făinurilor de peste de acum câteva decenii – când fiecare momeală părea ca și cum ar fi fost înmuiată într-un fel de fiertură uleioasă.

Crapul are simțurile mirosului și gustului extrem de dezvoltate, fiind capabil să detecteze câteva părți per milion în apă. Are o matrice uimitoare de receptori pentru gust și miros în corpul sau, în înotătoare și barbules (mustăți). În jur de 20% din creierul crapului este dedicat unor chestiuni legate numai de gust.
Știind acestea, teama mea a fost întotdeauna să nu îndepărtez crapii în loc să-i atrag în cazul în care folosesc paturi de nadă prea puternic aromate. Atunci când mi-am făcut propriile momeli, primele versiuni nu conțineau deloc arome suplimentare și au mers bine. Atunci când am folosit arome, uleiuri esențiale erau măsurate în picături și aromele și potențiatorii în proporție de doar 5 – 10% din cantitățile recomandate pe flacoane. Analogia lui Shaun între fresh–ul de portocale și siropul concentrat de portocale este bună. Nu-mi doresc să îndepărtez crapul care înoată peste patul meu de nadă datorită aromelor și gusturilor prea puternice înainte ca acesta să fi ajuns la momeala pentru cârlig. Îmi doresc ca peștele să zăbovească cât mai mult în zonă respectivă.

La Quest Baits îmi place că Shaun a folosit ingrediente naturale de calitate care sunt ele însele niște atractanți subtili precum și folosirea unor condimente destinate consumului uman, ca în cazul lui Rahja Spice. S-a investit mult timp și multă cercetare în dezvoltarea acestor momeli și sunt mai mult decât fericit să le folosesc exact așa cum sunt. Noroc, Ron.

Comentariu scris de Spencer Humble, membru al echipei Quest Baits: Dacă stau și mă gândesc, trebuie să spun cu sinceritate că cele mai bune rezultate ale mele le-am avut cu momeli pentru cârlig înmuiate în Glug peste un pat de nadă.

În general, sunt un pescar cu boiliesuri și nu-mi este rușine să folosesc bătrâna catapultă și-mi mai place să pescuiesc cu momeli de cârlig date prin Glug, astfel ieșind în evidența din mulțime. Știu că mulți spun că momeala de cârlig este ultima care va fi mâncată, însă din experiența mea nu se întâmplă astfel. Pescuind așa am avut niște rezultate foarte rapide pe zone nădite intens. Așa cum am spus, folosesc în general dipurile pe bază de mâncare.

Un bun prieten de-al meu a avut un rezultat la doar câteva ore după ce am nădit cu mai mult de 40 kg de boilies pe o suprafață cam de mărimea unui pat dublu. A prins peștele pe care-l ținteam eu la un boilies dat prin Glug în acea zonă nădită de mine. Eu intenționam să mă întorc în dimineață următoare, gândindu-mă că va dura ceva timp până când peștii vor intră pe acea suprafața nădită astfel. Unele lucruri se învață într-un mod dureros!

Comentariu scris de Shaun Harrison: Interesant comentariu Spencer, despre momeli de cârlig luate rapid. Pe vremea când pescuiam pe Patshull Church Pool pentru acei crapi comuni minunați, în lunile de vară o mare parte din pescari plasau nadă folosind pantalonii “chest waders”. Studiam zonele nădite după fiecare captură să văd dacă a mai rămas ceva nadă și în curând am realizat că în zonele pe care le nădeam, peștii întotdeauna începeau să se hrănească dintr-o anumită parte a zonei nădite. Pe un anumit loc de pescuit ajunsesem la stadiul în care pentru fiecare pește pe care l-am prins, zona nădită rămânea intactă pur și simplu pentru faptul că ofeream momeala de la cârlig chiar la marginea de la care peștii începeau întotdeauna să se hrănească.

Încă sunt uimit de cât de multă nadă poate fi introdusă într-un interval de timp foarte scurt, atunci când ești total încrezător, dar întotdeauna există o momeală care va fi luată prima.