Cum proiectezi o rețetă de boilies?

În acest articol nu mi-am propus să vă prezint efectiv o rețetă de boilies pentru pescuitul la crap, ci cum anume obținem acea rețetă pentru forma finală a boiliesurilor și ce fel de teste facem de fapt?

De câte ori discut cu pescarii despre subiectul rețetelor pentru boilies, întrebarea care mi se pune cel mai des este „Cum le proiectezi?„. Așadar, este o întrebare care mi se pune atât de frecvent încât am considerat că poate ar trebui să le răspund tuturor prin acest articol de blog.

Dar sunt și unele boiliesuri cum ar fi Liver B8 (Completare adăugată în 2016: acest sortiment de boilies a fost înlocuit în gama noastră cu noua versiune: boiliesurile Questrami) la care am tot lucrat încă de la fondarea Quest Baits. A fost o chestiune de a găsi ingredientele potrivite. Această momeală o aveam de mult timp în minte dar a durat destul de mult până am reușit să găsesc exact acele ingredientele pe care le doream. Toată lumea știe cât de eficace sunt produsele din ficat când vine vorba de momeli și nade. Crapii adoră gustul de ficat, dar câți dintre dvs. știți ce tip de ficat să folosiți? Momeala dvs conține probabil ficat de porc, ficat de vită, de pasăre, de miel… și lista continuă.

Zâmbesc câteodată când aud spunându-mi-se „Momeala mea este la fel cu a ta – folosesc ficat și o pot face mult mai ieftină!” Credeți-mă există produse și produse… toate pe bază de ficat. Aș fi putut face momeli cu mult mai ieftine, momeli care să conțină ingrediente cu aceeași denumire dar cu siguranță de calitate și eficacitate inferioare. Principalul praf de ficat pe care îl folosesc l-am ales în cele din urmă după ce am încercat foarte multe alte tipuri. Îmi place să cred că am mirosul și gustul bine dezvoltate pentru crearea de nade acceptabile, dar nu mă pot baza în totalitate pe acestea. Pentru a testa și experimenta diferite ingrediente m-am folosit de pești încă din prima zi.

Oamenii spun adesea că nu poți trage concluziile potrivite folosind pești aflați în captivitate, în bazine sau acvarii. Credeți-mă că se poate. Efectuați suficiente experimente și veți vedea în curând ce anume stârnește peștii cu adevărat și le stimulează papilele gustative. Într-adevăr, peștii aflați în captivitate tind să mănânce cam tot ce li se dă, dar formarea eșantioanelor de hrănire și peștii care intră în frenezie la primirea unor anumite tipuri de momeli sunt două scenarii diferite. Dacă aruncați un ingredient nou în apă și veți fi martorul unei reacții foarte emoționale din partea peștilor, atunci veți ști că va merita din plin să faceți experimente suplimentare. Dacă primesc o reacție de genul ”e în regulă, are gust bun” rareori mă străduiesc să merg mai departe cu acea momeală.

Ingredientele pot fi introduse așa cum sunt, dar de cele mai multe ori eu le amestec într-o pastă cu un mix de bază destul de neutru. Odată ce m-am convins că peștilor le place cu adevărat ingredientul respectiv, repet procedeul adăugând alte „mărunțișuri” până obțin un mix de bază de început, cu care pot trece la următoarea etapă de testare.

Pun un accent deosebit asupra faptului că nu pomenesc nimic despre rezultatele constatate de mine și astfel obțin un punct de vedere total obiectiv despre versiunea de amestec preferată de peștii lor.

Odată ce aceste teste inițiale au fost efectuate, mă mut pe lacurile „adevărate”. Sunt extrem de norocos deoarece am acces la mai multe bălți unde crapul poate fi observat în viața lui de zi cu zi. Într-una din aceste ape, crapii au fost pescuiți intens de-a lungul anilor așa că reprezintă o „măsură” potrivită în stabilirea gradului de atractivitate a momelilor și nadelor. Dacă-i poți face să se hrănească din momeala ta aproape uitând de sine, atunci știi că ești aproape de rezultatul dorit.

Această este etapa în care fac ajustările finale asupra proporției ingredientelor și cantităților de aromă pentru pescuit. Din momentul în care peștii din cel puțin trei lacuri diferite sunt observați că se hrănesc cu entuziasm din momeală, încep să trimit loturi la anumiți pescari din echipa mea de consultanți. În mod intenționat nu trimit mostre tuturor deoarece o parte din echipa mea pescuiește simultan pe aceleași lacuri și mi se pare mai concludent să măsor eficacitatea unei noi momeli când este folosită în același timp cu alte momeli și nade ale mele pe aceeași apă.

Încerc de asemenea să folosesc momeala în locuri total diferite. De la apele comerciale intens pescuite la apele sălbatice unde abia dacă se pescuiește. Întotdeauna găsesc interesant cum crapii din apele unde nu se pescuiește intens sunt dintr-o dată stârniți de o momeală. Peștii care văd foarte rar boiliesurile sunt de regulă cei mai greu de atras cu un boiliesuri.

Așadar, am parcurs procedurile de testare ale produselor Quest Baits.

Noi nu identificăm o aromă plăcută așa, pur și simplu și apoi o amestecăm cu o grămadă de ingrediente sperând la faptul că și peștilor le va plăcea produsul finit. Totul ar fi mult mai simplu dacă am proceda astfel, însă ați avea numai jumătate din serviciile noastre. Se întâmplă rar ca primul amestec de la care pornim să și rămână variantă finală. Așa că, las peștii dintr-o largă varietate de ape să-mi dea de înțeles ce preferă.

Sper că aceste câteva rânduri să vă dea o idee despre ce înseamnă proiectarea și dezvoltarea unei rețete de boilies.

Fir întins, Shaun Harrison.

Comentariu scris de Jim Kelly: Înainte de a începe să folosesc gama Quest Baits, îmi făceam propriile boiliesuri. Și am făcut acest lucru timp de 20 de ani. Un ingredient care a făcut diferența atât în momelile pe bază de carne cât și în cele pe bază de pește a fost făina de ficat A de consum uman. Nu am intrat niciodată în detaliile legate de tipul de ficat pe care l-am folosit, dar tot ceea ce știam era faptul că mirosea minunat și punea peștii pe hrănit, în special în lunile de vară. Făina de ficat este un ingredient foarte scump, dar un raport de 1 la 16 de făină de ficat și mix de boilies face o mare diferență în numărul de capturi. Boiliesurile de ficat merită a fi încercate pe apele dumneavoastră. Adesea nu simțeam mirosul fainei de ficat în boiliesul finit, dar peștii cu siguranță că-l detectau.

Comentariu scris de Shaun Harrison, fondatorul companiei Quest Baits: Salut Jim, ai evidențiat un aspect extrem de important al momelilor pentru crap spunând: „Adesea nu simțeam mirosul fainei de ficat în boiliesul finit, dar peștii cu siguranță că-l detectau.”

Mirosul și gustul sunt două lucruri complet diferite, dar mulți pescari le confundă. Majoritatea aromelor artificiale au un gust total diferit de cum miros (miros a ceva anume, dar au gust de cu totul altceva). Majoritatea ingredientelor care fac o diferență majoră în momeli, cu greu pot fi detectate prin miros.

Betaină, sărea și glutamatul de monosodium (MSG), că să numesc doar câțiva dintre aditivii bine cunoscuți și utilizați în rețetele de boilies, nu prea au niciun miros, dar cu toții fac o imensă diferență în gustul momelii și credeți-mă, crapii le detectează pe toate chiar și în cazul în care cantități minuscule sunt adăugate în apa în care înoată.

Momelile nu au nevoie de un miros puternic. Eu le prefer cât mai subtile posibil – acesta este motivul pentru care sunt un mare adept al hidratării boiliesurilor și momelilor pentru a scăpa de o anumită cantitate de aromă cât și pentru a le face să arate ca și cum ar fi fost în lac de ceva vreme și deci sigure pentru a fi mâncate.

Comentariu scris de Jim Kelly: Salut Shaun, sunt de acord cu tine când spui că peștii pot detecta anumite ingrediente ale unei momeli chiar dacă noi nu le putem detecta. Peștii detectează mirosuri și gusturi într-un mod foarte diferit de oameni și pot detecta și cantități foarte mici dintr-o substanță.

Cred că multe momeli conțin mult prea multă aromă. Crapii pot găsi până și viermii bloodworm, pe când eu nu pot detecta absolut niciun miros emanat de acești viermi.

Cu ani în urmă am experimentat cu boiliesuri introduse simultan în apă, boiliesuri ce aveau in rețetă diverse cantități de aromă. Ideea era ca peștii să fie atrași la momente diferite, în timp ce aromele se spălau, își diminuau concentrația. Abordarea a avut succes, dar nu am continuat pe această idee.

Comentariu scris de Shaun Harrison: Da, sunt multe nade distruse datorită cantității prea mari de aromă. Vechiul meu obicei este de a face asemănări cu ceea ce se întâmplă în alimentația umană. Este ca atunci când îți cade capacul de la solniță când îți sărezi cartofii prăjiți 🙂 Mirosul nu se schimbă absolut deloc, dar încearcă doar să-i mănânci.
Dacă aveți dubii, sfatul meu este că întotdeauna să folosiți întotdeauna mai puțină aromă, dar aroma să fie bună.

Este un mic secret că eu am fost în spatele lansării boiliesurilor cu aromă de whisky de la Nash Baits. În mod surprinzător, când aroma a fost dată consultanților de teren niciunul nu a putut să prindă cu această aromă cu toate că eu personal aveam mare succes cu ea. Crapii pur și simplu nu se puteau sătura de ea la vremea aceea.

S-a dovedit că motivul pentru care crapii o îndrăgeau era faptul că eu o foloseam în cantități foarte mici în nadă. Majoritatea celorlalți consultanți au sărit deja la 5 ml per mix și crapilor o găseau respingătoare în această proporție. Aroma de whisky nu a văzut lumina zilei până în momentul în care nu ne-am dat seama care era motivul pentru care ceilalți consultanți nu prindeau cu ea. Restul este istorie, dar acesta este motivul pentru care Kevin Nash nu a lansat-o pe piață sub formă ei inițială, pură și nediluată. Majoritatea s-ar fi chinuit pentru rețetele lor de boilies să măsoare cantități minuscule din această aromă pentru ca boiliesurile să fie palatabile.