In cautarea overten-ului pierdut
In cautarea overten-ului pierdut
| Nume: | Marius Mardale |
| Locația: | Magura 9 + Pleasa |
Dupa o perioada destul de lunga de asteptare in cautarea conditiilor meteo potrivite, pe 1 Mai am reusit sa deschid sezonul de pescuitcu o partida pe Magura 9.
Prima incercare
Am ajuns pe balta undeva in jurul orei 07:00 dimineata, si aveam rezervat pontonul numarul 6.
Dupa o scurta privire aruncata asupra apei, am observat semne de activitate (rotocoale de apa si bule) undeva cam la 70 de metri de mal, asa ca strategia aleasa avea sa fie una destul de simpla.
Am ales sa fac un pat de seminte, pelete si boiliesuri sfaramate undeva la 70 de metri, pe care am pozitionat doua lansete, una pe patul de nada si una in afara lui. Celelalte doua lansete aveau sa fie folosite pentru a cauta pestii. La carlig am folosit doar bile tari (Fruity Triffle, SpecialCrab si Chilli Chocolate) cu pop-up sau fara, invelite in pasta Ghurka Spice.
Dupa mai bine de o ora si jumatate de asteptare, trasaturile inca intarziau sa apara, cu toate ca activitatea pestilor in zonain care plasasem monturile era una destul de intensa.
Am hotarat sa scot una dintre lansete si sa o repozitionez pentru ca una dintre regulile nescrise ale pescuitului la crap spune ca daca simti ca ar trebui sa ai o trasatura si totusi ea intarzie sa apara, de multe ori situatia se rezolva scotand lanseta din apa si lansand-o din nou.
Asa ca am scos lanseta din apa si surpriza, motivul pentru care trasaturile intarziau sa apara a devenit dintr-o data extrem de evident. Pentru fiecare montura folosisem un saculet PVA care continea carne de ton in suc propriu la conserva, la care adaugasem sare de mare, piper, pelete si groundbait. Problema a fost ca am pus prea putin groundbait si amestecul nu era suficient de uscat, iar datorita continutului ridicat de sare, saculetul PVA nu s-a topit si a tinut carligul ascuns inauntru.
Tocmai irosisem primele ore ale partidei spulberandu-mi orice sansa de a prinde vreun peste datorita unei mici neatentii.
Dupace am remediat problema consistentei stickmix-ului, am lansat din nou toate cele patru lansete sperand ca de data asta totul o sa fie ok.
Rezultatele nu s-au lasat prea mult timp asteptate, si la mai putin de o jumatate de ora a venit si prima trasatura concretizata cu un ciortanel in jurul a doua kilograme.
Dupa inca patru pesti scosi pe mal, nici unul mai mare de 4 kg, exact in momentul in care ne apucasem sa strangem, avem parte de un drill dublu. Daca la prima lanseta rezultatul avea sa fie tot un peste in jurul a 3kg, a doua promitea un posibil overten. Totul a decurs normal in primele 10 minute de dril, si odata pestele ajuns langa mal, lucrurile pareau simple. Numai trebuia decat sa am rabdare ca pestele sa oboseasca pentru a putea sa il parchez in minciog. In momentul in care pestele a inceput sa dea primele semne de oboseala, semn ca drill-ul nu avea sa mai dureze mult, incercand sa dau un raspuns unui domn venit din partea administratiei lacului pentru a ne asista la stransul bagajelor, intr-o ultima incercare de a scapa, pestele a tras puternic de fir, si profitand de lipsa mea de atentie a reusit sa scape de carlig, lansandu-ma cu lanseta in mana si cu sentimentul ca am ratat capturarea primului overten din 2012.
Episodul 2
Urmatoarea incercare de capturare a unui overten avea sa fie facuta doua saptamani mai tarziu, pe lacul Pleasa, de langa Ploiesti, unde planificasem o iesire cu intreaga familie.
Am ajuns pe balta destul de tarziu, undeva in jurul orei 08:30 dimineata.
La prima vedere lucrurile nu erau deloc simple. Lacul nu foarte mare, de forma trapezoidala, avand o distanta de aproximativ 120 demetri pana in centru, are fundul destul de tare si curat in primii 50 de metri, dincolo de aceasta distanta aflandu-se o mare padure de bradis.
Pentru ca timpul pe care il aveam la dispozitie era destul de scurt, am ales sa fac un pescuit la interceptie, aruncand lansetele in zone si la distante diferite, folosind totodata momeli de mare atractie constand in aranjamente de timp snowman invelite in pasta Ghurka Spice. Dupa aproximativ doua ore de incercari, lucrurile incepusera sa se clarifice. Pestele isi facea simtita prezenta prin sarituri undeva in mijlocul lacului, in inima padurii de bradis, asa ca am plasat toate monturile chiar la marginea zonei de bradis, aruncand in dreptul fiecareia dintre ele 4-5 maini de bile, si continuand nadirea cu aceeasi cantitate la fiecare 45 de minute, sau ori de cate ori scoteam o lanseta din apa.
Dupa identificarea zonei in care stateau pestii, strategia a inceput sa dea rezultate, iar in urmatoarele trei ore am avut sase trasaturi, cu trei pesti adusi pe mal avand greutatile de 1kg, 5kg si 7kg.
Undeva in jurul orei 3 dupa-amiaza am parte de o plecare puternica pe baitrunner, intep si simt ca de data asta partenerul de drill era unul de-a dreptul respectabil. Incepusem sa imi fac griji totusi datorita faptului ca cerul se acoperea repede cu nori negri, iar furtuna devenea iminenta. Exact cand ma gandeam cum ar trebui sa procedez pentru a aduce pestele mai repede la mal, fara nici un preaviz si fara nici un zgomot, firul cedeaza. Nu-mi venea sa cred. Am pe mulinete monofilament de 0.35 si inaintas de 0.60, special pentru pescuitul in zone cu agatatura. Firul nu era supratensionat, si avea doar doua partide, asa ca nu avea cum sa cedeze asa usor. Odata recuperat firul am descoperit ca era taiat pe diagonala, ca si cum ar fi fost taiat cu lama, semn ca undeva sub apa atinsese un obiect extrem deascutit. Cu gandul la pestele pierdut si cu ochii la norii de furtuna, am strans in graba lucrurile, hotarat ca o sa ma intorc pentru a-mi lua revansa.
Revansa
Pe 4 Iunie eram din nou la Pleasa.
Imi rezervasem acelasi ponton ca si in urma cu doua saptamani, hotarat ca de aceasta data sa nu mai ratez nici o ocazie.
Am mers pe aceeasi strategie ca si in partida precedenta, adica toate monturile plasate la 60-70 de metri, undeva la limita zonei in care bradisul devenea foarte des. Nadirea aveam sa o fac la fel ca data trecuta, cu 4-5 maini de boiliesuri aruncate cu bastonul de nadire pe fiecare lanseta, si intretinut la fiecare 45 de minute sau de fiecare data cand scoteam lanseta din apa.
La carlig lucrurile aveau sa ramana neschimbate. Boiliesuri tari Fruity trifle, Special Crab si Chilly Chocolate cu diverse popupuri, invelite in pasta Ghurka Spice.
La aproximativ o ora de la lansare vine si prima trasatura, concretizata cu o salonta de 5kg. Pe balta lucrurile pareau sa mearga destul de slab. Nu se mai prinsese decat un peste in jurul a vreo 3kg si cativa ciortani undeva in jurul a 1kg sau mai mici. Presiunea atmosferica era in cadere libera, iar vantul era schimbator atat ca directie, cat si ca intensitate.
Dupa inca o ora si jumatate fara nici un alt eveniment notabil apare o trasatura puternica cu plecare pe baitrunner. Intep si zambesc plin de satisfactie. Acesta era motivul pentru care venisem. Dupa aproximativ 15minute de drill, fara mari emotii, pestele ajungea in sfarsit in minciog, iar cantarul avea sa arate 12.5 kg. In sfarsit!
Dupa sedinta foto si eliberarea regulamentara, apare o noua trasatura. Intep, iar pestele parea sa fie undeva in jurul a 7kg. Observand ca datorita unei neatentii, atunci cand am scos carligul din gura pestelui eliberat mai devreme, montura a ramas agatata in minciog, am rugat un vecin de pe standul alaturat sa continue drill-ul, pentru a putea sa pregatesc minciogul pentru noua captura. Pana am reusit sa descurc montura din plasa minciogului, pestele a reusit insa sa scape, asa ca a trebuit sa ma resemnez si sa pregatesc ambele lansete pentru a fi lansate din nou in pozitie de lupta.
Dupa doar 4 ore de pescuit avusesem parte de trei trasaturi, toti pestii fiind sariti de 5 kilograme, in conditiile in care pe balta nimeni altcineva nu mai prinsese nimic notabil, desi toate standurile erau ocupate.
Injurul orei 13 :30 am parte de o noua plecare in forta pe baitrunner. Intep si descopar din nou ca de partea cealalta a firului se afla un alt peste sarit de 10kg, dar cum se pare ca ar fi fost mult prea frumos ca sa fie adevarat, dupa cateva secunde de drill, firul se detensioneaza din nou, exact ca in urma cu doua saptamani. Dupa recuperarea firului am descoperit exact aceeasi taietura in diagonala a monofilamentuliu de 0.35, fapt ce m-a determinat sa cred ca am dat probabil peste acelasi obiect ca si in urma cu doua saptamani.
Un telefon urgent m-a facut sa strang repede, dar de data aceasta aveam satisfactia obiectivului atins. In mai putin de 5 ore avusesem patru trasaturi, cu doi pesti sariti de 10kg. Nu este putin lucru.
Inchei aici prin a spune ca boiliesurile Quest Baits si-au dovedit pe deplin eficienta pe apele din Romania, iar de acum inainte nu ma gandesc ca as putea folosi altceva. Incercati-le si va asigur ca veti avea parte de surprize placute!
Fir intins! Marius.
