Pescuit extrem iarna la crap

Tip articol: Articol publicat în revistă
Revista: Advanced Carp Fishing
Limba: Tradus în limba Română
Data: nov 2004
Țara: Marea Britanie
Formatul articolului: Fișier PDF + Articol Online
Grupul de Articole căruia îi aparține: .

(fișierele PDF pot fi ușor tipărite)

sau puteți să citiți articolul original, în limba engleză:

Pescuit extrem iarna la crap – Versiunea online a articolului:

Pescuit iarna la crap
Pescuit iarna la crap cu Shaun Harrison

Ați pescuit vreodată crap iarna de sub gheață?
Shaun Harrison a făcut-o!

L-am invitat într-o după-amiază pe prietenul Elie Godsi la „The Inner Sanctum” la o partidă de pescuit la crap iarna. După o plimbare mai lungă către iaz, am fost amândoi dezamăgiți deoarece totul era înghețat cu excepția unui mic golfuleț în partea de nord-vest.

Nedorind să facem imediat lungul drum înapoi către îndrăgitul meu Land Rover, i-am sugerat lui Elie să se ducă spre golf, iar eu să pornesc, fără vreo țintă anume, să văd dacă există și alte locuri unde să ne încercăm momeala.

Am găsit imediat ceea ce căutam – o mică spărtură în gheață lângă un mal abrupt. Am decis să îmi pregătesc lanseta și să pescuiesc vreo două ore.

Era spațiu suficient doar pentru a ridica forfacul până la inelul de sus al lansetei mele de 3 metri (Free Spirit Bank „S” Range Bank Creeper) și a introduce lanseta sub gheață până la mulinetă. A fost astfel posibil să las montura la o adâncime de doi metri și jumătate în apa lacului și într-o zonă largă de 1 metru. Am folosit un boilies whisky de un roșu aprins și foarte bine echilibrat pe fundul lacului și l-am lăsat izolat sub gheață.

După doar o oră prinsesem deja un crap de sub gheată. În aceste condiții mărimea peștelui este nesemnificativă, dar efortul fusese răsplătit. Acest pește mi-a adus mult mai multă satisfacție decât alți crapi mai mari pe care i-am prins de-a lungul anilor, în mod special datorită faptului că acesta a venit de sub gheața.

E timpul să medităm

Întors acasă, notând în fața focului câteva detalii în jurnalul meu, am început să mă gândesc la această captură în comparație cu „capturile extreme” avute anterior. Acesta a fost momentul în care am realizat că am fost foarte norocos să agăț crapi de sub gheață în patru lacuri diferite – pe lângă capturile de crap realizate în lacuri pe jumătate înghețate.
Am spus „să agăț crapi” deoarece una dintre cele mai mari dezamăgiri ale mele din timpul iernii a fost agățarea de sub gheață a unui crap comun mare în lacul Patshull Church. Aceasta „agățare” s-a soldat cu pierderea capturii prin scăparea peștelui din cârlig. Am fost foarte dezamăgit la momentul respectiv dar a fost o lecție foarte importantă pentru mine în anii ce au urmat.

Cu toate că Patshull nu este un lac imposibil pentru pescuit iarna la crap, totuși nu pot spune că este ușor de pescuit pe el în acest anotimp. Dacă a fost posibil să agăț un pește la Patshull în astfel de condiții, atunci cu siguranța că eram în stare să agăț orice crap și oriunde.

Dacă mă gândesc mai bine, îmi dau seama că pescuitul în lacuri înghețate fie parțial fie total, a fost mai productiv decât pescuitul în ape reci, luând în considerare raportul între numărul de capturi per numărul de ore petrecute de monturi în apă.

Rareori am ales să pescuiesc în ape înghețate, dar atunci când am făcut-o am avut câteva capturi de crap interesante. De fiecare dată nu mă așteptam să găsesc acele lacuri înghețate și pur și simplu îmi era greu sa mă întorc la mașina și apoi acasă. Dacă aș fi știut că lacurile sunt înghețate înainte de a pleca de acasă, atunci sunt sigur că aș fi în continuare în postura de a nu fi experimentat pescuitul la crap cu partea de sus a lansetei scoasă pentru a putea aduce crapul în minciog.

Pescuitul crapului iarna - crap cu lipitori
Acest crap a avut gura plină de lipitori, o situație des întâlnită în condiții extreme de iarnă. Din păcate, acestea abia se văd în această fotografie.
Așa cum am spus, deși am pescuit rar în acest mod, foarte rar mi s-a întâmplat să nu prind nimic. Este posibil să fie din cauză că cele mai frustrante momente ale anului, atunci când suprafețele lacurilor devin solide, de fapt ar putea fi unele dintre cele mai bune momente pentru pescuit iarna la crap?

Cele mai frustrante momente ale anului, atunci când suprafețele lacurilor devin solide, de fapt ar putea fi unele dintre cele mai bune momente pentru pescuit iarna la crap?

Pare puțin exagerat, nu? Trebuie să recunosc că acest gând mi-a venit în minte abia astăzi, dar cu cât m-am gândit mai mult la acest lucru, cu atât mai mult îmi pare a avea sens. Mi-au trecut atât de multe gânduri prin minte încât, întors de la servici, m-am așezat repede în fața tastaturii pentru a scrie aceste cuvinte.

Crapul pe ninsoare

Am prins primul meu crap pe timp de iarnă în 1977. De fapt, am prins trei crapi în aceeași zi. Pământul era acoperit cu un strat gros de zăpadă – deci am fost norocos. Ambiția multor pescari este să prindă un crap atunci când este zăpada afară. Nu mi-am dat seama niciodată ce mare scofală e în asta. Am prins și eu câțiva de-a lungul anilor și de fapt am ajuns să apreciez destul de mult anotimpul alb.
Marea problemă pe care o am când vreau să prind un crap atunci când este zăpadă afară, este să potrivesc ziua liberă cu ziua cu ninsoare. Dacă prietena mea Ruth are și ea o zi liberă în aceeași zi, sunt total sleit de puteri deoarece ea insistă să mergem afară împreună și să ne prostim făcând derapaje în zăpadă cu Land Roverul.

Când ninge, temperatura nu scade foarte mult. Dacă temperatura scade foarte mult, nu ninge – pur și simplu. Deși imaginea crapului pe ninsoare este spectaculoasă, de fapt condițiile meteorologice nu sunt atât de vitrege.

Crapii presimt atunci când un val de frig se apropie, sunt foarte sigur de asta. Cred că multe dintre animale presimt acest lucru. Poate e vorba de un al șaselea simț. Cred că și oamenii din epoca de piatră puteau s-o facă cu destul de multă precizie.

Animalele sălbatice pot prezice vremea mult mai eficient decât o fac meteorologii de la televizor. Cred cu tărie că noi, oamenii, ne-am pierdut multe dintre simțurile noastre naturale și datorită faptului că ne înfofolim în haine groase și ne cuibărim în casele noastre bine încălzite.

Deși imaginea crapului pe ninsoare este spectaculoasă, de fapt condițiile meteorologice nu sunt atât de vitrege

Pescuit de iarna pe ninsoare
Începuturile anilor 80. Nu consideram că este mare lucru să prinzi crap pe ninsoare în zăpadă
Dacă nu am avea ferestre pe care să ne uităm afară, mulți dintre noi am uita complet de starea vremii. De fapt, mulți oameni sunt conștienți de starea vremii doar pentru o perioadă scurtă de timp, cea în care călătoresc până la serviciu și înapoi acasă.
Nu mulți dintre noi trăiesc în armonie cu clima deoarece nu prea este necesar. De exemplu, nu trebuie să urmăm o dietă în funcție de vreme. Dacă este o perioadă mai lungă, cu vreme foarte rece, cu îngheț, ce mare lucru e în asta!? Singurele lucruri care ne afectează sunt facturile mai mari la gaze și electricitate. Pentru crapi este o cu totul altă poveste. Ei își trăiesc viețile supraviețuind și încercând să ne evite.

Marele îngheț

De câteva ori, atunci când partidele au coincis cu ultima zi mai caldă înaintea primului mare ger de iarnă sau înaintea unui îngheț masiv, am avut mai multe capturi de crap.
Prima dată când mi s-a întâmplat lucrul ăsta a fost în 1983 când într-un lac am prins cinci crapi. Printre aceștia s-a numărat și un nou record al lacului. Până atunci, în toate partidele de pescuit de pe acest lac, reușisem să prind doar doi crapi. Mi-am făcut bagajele și apoi o iarnă extremă s-a instalat. La timpul respectiv m-am considerat foarte norocos să prind atâția crapi chiar la fix, înainte de venirea unei ierni cumplite.

Câteva întâmplări asemănătoare în sezoanele care au urmat mi-au schimbat părerea. Crapii se hrănesc intens înainte de venirea unei perioade reci și de durată lungă. Sunt sigur că ei știu cu mult timp înaintea noastră că vremea se va schimba.

Pescuitul de-a lungul atâtor ani ne face să cugetăm la întâmplări trecute și multe dintre ideile pe care le- am avut cândva s-au schimbat. Cu excepția începutului unei perioade lungi de timp cu vreme rece, m-aș fi contrazis cu oricine despre faptul că crapul nu se hrănește într-o apă a cărei temperatură este mai mică de 4°C. De fapt, chiar și în ziua de azi sunt fericit să pescuiesc într-o apă care are 4°C, dar la o temperatură mai scăzută nu văd rostul pescuitului la crap. În aceste situații mă duc să pescuiesc alte specii.
Fiind mai rebel din fire și nu unul care să urmeze tendințele, mi-am petrecut mulți ani încercând să le demonstrez altora că ei greșesc in diferite privințe. Se întâmpla acum mai bine de 20 de ani, înainte de apariția monturilor cu plumb pierdut și a firului de păr, când Baz Varney m-a întrebat dacă am prins ceva. I-am spus că am pierdut unul. “Nu aveai cum, apa are doar 3°C, îmi spuse el. Asta chiar m-a durut. Ratasem o captură de crap la pasta mea solubilă. Dacă stau și ma gândesc, ar fi putut să fie doar o mușcătură de babușcă, dar la momentul respectiv nu mi-am dat seama. Baz era eroul local și m-a afectat faptul că el a crezut că mințeam. Din acea zi am luat hotărârea să demonstrez că teoria lui este greșită.
După mai mulți ani și partide fără capturi am reușit să demonstrez asta și, vă vine sau nu să credeti sau nu, pescuiam împreună cu Baz când s-a întâmplat. Ceea ce este cu mult mai surprinzător este că și Baz reușise să prindă unul cu câteva minute mai devreme. Î n acei ani eram parteneri regulați de pescuit și băutură. Lacul unde pescuiam a început să înghețe în acea zi și a rămas înghețat pentru o bună bucată de vreme.

Crapii se hrănesc intens înainte de venirea unei perioade reci și de durată lungă. Sunt sigur că ei știu cu mult timp înaintea noastră că vremea se va schimba

Deci, chiar dacă este posibil să prindeți crap la mai puțin de 4°C, când temperatura scade sub acest prag, plecați acasă! Vă veți scuti singuri de o mulțime de partide fără capturi.
la pescuit iarna

Pragul critic

Trebuie sa vă avertizez: văd foarte puțini pescari care să ia temperatura apei într-un mod corect. Majoritatea scufundă termometrul la margine și citesc temperatura înregistrată. Este important să iei temperatura dintr-un loc cât mai apropiat de cel în care ai pus momeala. De exemplu, nu este de niciun folos să luați temperatura apei la o adâncime de jumătate de metru dacă momeala dumneavoastră este la peste 3 metri.
Pe 17 decembrie 2003, eram la High Swim pe lacul Mangrove. A fost ceață și foarte rece toată ziua. Temperatura apei la margine era de 3°C, dar temperatura apei la locul unde pescuiam era de 4,5°C. Aș fi putut să renunț foarte ușor și poate că așa și trebuia să fac. Nu am prins nimic.

În prezent iau temperatura apei doar la sfârșitul partidei de pescuit sau după ce prind un pește. Nu vreau să știu de la începutul partidei de pescuit dacă apa este prea rece. Cred că pragul critic de 4°C este de fapt pragul la care majoritatea monturilor cu auto-înțepare devin practic nefolositoare pentru pescuitul la crap. Acum știu că se hrănesc și în ape mai reci de 4°C – doar am fost martor la așa ceva. Totuși, fiind vietăți cu sânge rece, crapii se mișcă atât de încet încât monturile folosite pentru auto-înțepare nu agață nimic. Crapii nu se vor mișca suficient de repede pentru a se auto-agăța.

pescuit pe timp de iarna
Încă un crap pescuit de sub gheață, Ianuarie 2004

Cred că pragul critic de 4°C este de fapt pragul la care majoritatea monturilor cu auto-înțepare devin practic nefolositoare pentru pescuitul la crap

Pescarul de ghețuri

Să ne întoarcem la pescuitul pe ghețuri. Pescuind la crap iarna de atâția ani, trebuie să recunosc că a fost mai dificil să pescuiesc în timpul iernilor mai blânde în comparație cu iernile cele mai reci. Când am pescuit iarna între momentele de îngheț, întotdeauna am observat crapul ca fiind mult mai previzibil decât este în perioadele mai lingi și calde ale iernii.

Nu înțelegeam de ce se întâmplă așa, cu toate că bănuiesc că este foarte simplu: peștele „hibernează” pentru perioade mai lungi și se hrănește mai intens când temperatura apei îi permite să se miște din nou. Nu uitați de faptul că peștele are sângele rece. Cu cât apa este mai rece, cu atât mai lent devine și metabolismul lor.

Când am pescuit iarna între momentele de îngheț, întotdeauna am observat crapul ca fiind mult mai previzibil decât este în perioadele mai lingi și calde ale iernii

Pescuit la crap iarna
Singura parte a lacului unde s-ar fi putut pescui era o zonă cu un pârâu afluent – și am prins
Î n acest moment voi aborda succint un alt subiect care mă preocupă. Este ceva despre care nu am vazut nimic scris sau auzit vorbindu-se. Este ceva de care sângele rece al peștelui mi-a adus aminte.

Trebuie să fiți foarte atenți când manipulați crapul în perioadele cu vreme extrem de rece deoarece mâinile voastre îl vor „arde”.

Cu cât simțiți crapul mai rece – deoarece mâinile voastre sunt considerabil mai calde – cu atât mai mult are tendința de a se zbate mai tare.

Am fost foarte norocos anul acesta în ianuarie deoarece am reușit să aduc pe mal câțiva crapi. Chiar a trebuit să îmi bag mâinile în apă pentru câteva minute astfel încât crapul să rămână într-o stare semi-calmă.

Nu este un lucru plăcut pe care să îl faci dar este doar un mic sacrificiu dacă te gândești prin ce trece crapul. Cu siguranță că nu e bine să dai la o parte nici un pic din stratul de grăsime/mucozitate ce acoperă corpul peștilor și care îi protejează în orice moment al anului, dar mai ales în condiții de iarnă foarte rece.

Cu cât simțiți crapul mai rece – deoarece mâinile voastre sunt considerabil mai calde – cu atât mai mult are tendința de a se zbate mai tare

Luarea deciziilor corecte

Din diverse motive – poate fi o problemă legată de siguranță sau nu – crapul este atras de orice fâșie de apă care prezintă combinația de zonă luminată – zonă întunecată. De-a lungul anilor am pescuit mulți pești iarna pe pliurile create de un vânt constant (combinația de zona cu ondulație / zonă calmă), încât acum este unul dintre aspectele cele importante pe care le caut când pescuiesc pe ape altminteri sterile.

În mod similar, crapului îi face plăcere să stea sub ceva care să îl acopere și, din nou, acest lucru îi oferă o zonă de confort luminată – întunecată. Totuși, cel mai remarcabil lucru pe care l-am descoperit este că sunt atrași de marginea stratului de gheață de pe lacurile semi-înghețate. De exemplu, o lansare cât mai aproape de marginea gheții vă va aduce rezultate mult mai bune decât pescuitul în apropierea structurilor clasice.

O lansare cât mai aproape de marginea gheții vă va aduce rezultate mult mai bune decât pescuitul în apropierea structurilor clasice

Prima dată când am făcut acest lucru era pe 11 decembrie 1983. Memoria mea nu este atât de bună, dar știu această dată deoarece am căutat prin jurnalul meu câteva întâmplări pentru a-mi împrospăta memoria pentru ceea ce vreau să vă spun în continuare.

Era o vreme foarte rea (-5°C) și balastiera unde pescuiam a început să înghete în timp ce eu eram acolo. De fapt, chiar a trebuit să mă mut și să îmi repoziționez monturile deoarece liniile rămâneau prinse în gheață. În scurt timp, înghețul a făcut imposibil să îmi mai poziționez monturile în locurile în care obișnuiam să pescuiesc. Pur și simplu am ajuns să lansez la limita gheții, ocupându-mă în permanență de repoziționare monturilor astfel încât momelile mele erau la 6 metri față de marker și mai apoi au ajuns chiar și la 30 metri față de acesta. În acea zi am reușit să prind șase crapi, inclusiv unul care a reprezentat al doilea crap ca mărime din lacul respectiv.

De fiecare dată am poziționat momelile în altă parte datorită răspândirii continue a gheții. Acea zonă în carre am prins crapii era ceea ce eu numesc „tărâmul nimănui”, adică o porțiune plată fără nicio structură. După ce lacul s-a dezghețat, am încercat momeala în zona respectivă de mai multe ori. Niciodată nu mi-a tras ceva. Crapul fusese acolo deoarece gheața era acolo.

Întâlnindu-mă cu această situație de mai multe ori, acum știu că se hrănesc în cele mai surprinzătoare locuri în care va exista și o porțiune întunecată datorată gheții.

Pescuit la crap in apa rece
Nu ignorați apele mici în timpul iernii, mai ales zonele în care este și stuf
Nopțile lungi, reci și geroase sunt urmate, de obicei, de zile cu cer senin. Dacă noaptea suprafața apei a înghețat, întra-devăr este posibil să găsești crapi în apele foarte puțin adânci. Cu un soare de iarnă care strălucește slab, gheața formează un efect de seră care încălzește apa dedesubt. Evident, cu cât adâncimea este mai mică, cu atât mai repede se va încălzi apa în zona respectivă.
Dacă această apă mică este însoțită și de un soare direct de după-amiază și de ceva care să acopere parțial zona, cum ar fi niște crengi groase care atârna, atunci poți să fii sigur că vei găsi crap acolo. Acestă probabilitate, de a găsi crap in acea zonă, este și mai mare dacă în zona respectivă se găsesc și rădăcini vechi de stuf. Stuful se încălzește, apa se încălzește și așa mai departe.

Gheața formează un efect de seră care încălzește apa dedesubt. Evident, cu cât adâncimea este mai mică, cu atât mai repede se va încălzi apa în zona respectivă

Zona de confort

Peștii din iazul meu de acasă frecventează cele trei poduri care trec peste iaz. Zonele din jurul lor sunt ultimele care îngheață. Podurile de lemn rețin căldura mai mult decât alte zone. De asemenea, crapul beneficiază din nou de acea fascinație pentru el de zonă luminată / zonă întunecată – pentru el este cu siguranță o zonă de protecție în jurul podurilor. Crapii, pur și simplu adoră soarele și căldura pe spinările lor.

Mulți pescari vă spun despre crapi că se retrag în cele mai adânci ape pe durata iernii, ridicându-se în ape mai puțin adânci la primăvară când apa se încălzește din nou. Acesta este un nonsens. Dați-mi o apă mai mică care să aibă și ceva care să o acopere zilnic și vă voi demonstra contrariul.

Exista în vecinătatea mea un lac unde obișnuiam să pescuiesc și unde mă chinuiam să găsesc crapii. Apa era foarte limpede și îl înconjuram și de două ori pe zi. Cu toate astea, foarte rar reușeam să zăresc câte un crap. Așa se întâmpla până când iazul a înghețat.

Îmi aduc aminte că într-o zi de iarnă mă plimbam pe lângă acest lac, zi în care acesta era complet înghețat la suprafață. M-am urcat pe gheață. Lacul se îngustează într-o zonă plină de stuf. Mi-am croit drum printre stuf către un mic bazin unde de obicei poți să găsești știuci urmărind peștii mai mici. La momentul respectiv am fost surprins să văd doi dintre cei mai mari crapi împreună cu alții mai mici, înotând în nu mai mult de jumătate de metru de apă, sub gheață, în acel mic bazin. Ceea ce a fost și mai surprinzător pentru mine, crapii se și hrăneau.

Acesta a reprezentat pentru mine un punct de cotitură în ceea ce privește pescuitul la crap iarna. Acei crapi erau acolo în cea mai mică apă pentru că vroiau să fie acolo. Nu presiunea pusă de pescarii de pe lac îi împinsese acolo. Crapii erau acolo deoarece acela era cel mai confortabil loc pentru ei. Celălalt capăt al lacului avea adâncimi de până la 4,5 metri și ar fi necesitat o cantitate mult mai mare de energie pentru încălzirea apei. În acea zi am văzut cum una dintre cele mai mari piese de puzzle ale pescuitului de iarnă s-a plasat la locul ei.

Captura la pescuit de iarna
Încă un crap pescuit de sub gheață, Ianuarie 2004

În acea zi am văzut cum una dintre cele mai mari piese de puzzle ale pescuitului de iarnă s-a plasat la locul ei

Înainte de a încheia articolul, aș dori să abordez subiectul folosirii cârligelor cu spin sau a celor fără spin, un subiect foarte dezbătut în această perioadă. Eu prefer să folosesc cârlige cu spin, dar în timpul lunilor reci folosesc cârlige fără spin pentru că acestea penetrează puțin mai mult în momentul agățării.
Încerc de asemenea să folosesc plumbi de până la 56 de grame sau chiar mai mici. Am fost norocos să văd crapi hrănindu-se iarna iar un plumb de 112 grame așezat pe fundul apei nu creează peștelui nicio problemă. Se pare că sunt capabili să evacueze cârligul fără a mișca nici un pic plumbul. Mai pe limbajul pescarilor, asta înseamnă că avertizorul nu va suna. Un plumb mai mic poate fi mișcat mai ușor, mișcarea fiind simțită și la capătul lansetei.

Vă dă de gândit?

Eu prefer să folosesc cârlige cu spin, dar în timpul lunilor reci folosesc cârlige fără spin pentru că acestea penetrează puțin mai mult în momentul agățării.

Încerc de asemenea să folosesc plumbi de până la 56 de grame sau chiar mai mici.

Shaun Harrison.

Traducere de Andrei Nicolae.


Articole cu subiecte asemănătoare găsiți și în Grupul de Articole: .

Articolul face parte din secțiunea Reviste despre pescuitul sportiv.

Articol publicat de Shaun Harrison în revista Advanced Carp Fishing, numărul din noiembrie 2004.

numai 37 lei/kg


boilies Quest Baits - Produse în Anglia

vezi detalii

You have Successfully Subscribed!

Share This